creditor, -oare
Parte de vorbire: adj.
Etimologie: (fr. créditeur, lat. creditor)
Etimologie: (fr. créditeur, lat. creditor)
1. adj. referitor la credite; care a acreditat.
2. s. m. f. persoană fizică sau juridică care acordă, cu titlu de împrumut, o sumă de bani sau alte valori.
3. titular al unui drept de creanță.